We're All Kids Inside

 
Credits: Petrut Vlad

Credits: Petrut Vlad

 
 

Hey you!

Sunt inca la academie acum. Stau cu vopseaua in par si mi-am deschis discret laptopul sa scriu cateva randuri. Uh, sper sa nu-l patez.

Inainte sa va mai tin la curent cu schimbarile de look, voiam sa va urez un sincer la multi ani!

Pentru ca, sa fim seriosi, toti suntem inca copii pe dinauntru, oricat de cliseu suna asta.

Am renuntat de mult la ideea ca va exista un punct in viata mea cand dialogul meu interior se va schimba. Tot noi suntem, acolo, inauntru. Poate mai caliti, mai destepti si mai responsabili ( poate ), dar cu aceleasi trairi ca odinioara.

Inca iubim, inca ne bucuram, inca ne distram, inca visam.

Singurul lucru pe care vi-l doresc, si asta imi suna si mie, e sa putem aprecia tot ce ne e dat asa cum o faceam cand eram copilasi.

Chiar ieri am fost nevoita sa trec pe la apartamentul in care am crescut, care e nelocuit de multi ani.. m-am uitat cu aceeasi ochi la fiecare lucru. Doamne, chiar a fost un walk down memory lane.

Noroc ca am mers singura, cred ca pe Andrei l-ar fi speriat sa ma vada atingand fiecare intrerupator si fiecare clanta cu atata admiratie. - Nu cred ca din exterior arata la fel de satisfacator cum a fost din papucii mei.. dar mi-am amintit atatea momente in care am stat sa studiez acele detalii, atat de banale, incat mi-a fost mai mare dragul sa le retraiesc acum.

Sa ma uit afara pe geamul din bucatarie. Sa vad aleea. Sa vad varfurile blocurilor pe care le cercetasem parca ieri cu binoclul. De ce nu mai am binoclu acum? 

Totul pare mult mai mic, mai simplu.. Mi-e dor de felul in care priveam lumea atunci. Nu aveam nevoie de nimic mai mult decat de atentia fratelui meu si putin spatiu de joaca. Creativitatea venea de la sine. Nu mi-am propus sa stau jos doua ore sa-mi cultiv gandurile. Sa ma gandesc ce vreau cu adevarat? Sa am nevoie de to do list ca sa stiu care-mi sunt prioritatile?! Pfa. Pai stiam exact. 

Si stii cum stiam? O spuneam in gand in fiecare zi. Daca ma uitam la ceas la ora fixa, daca vedeam un avion pe cer, daca era luna plina si asa mai departe. Cat de simplu, si totusi cat de eficient. Cat de focusata eram atunci. 

Cumva, cred totusi ca am reusit sa-mi apar mult din magia in care credeam atunci. Cel putin asa imi place sa cred.. dar cred ca voi lua ziua de azi mult mai in serios ca in anii precedenti, si am sa consider cu adevarat felul in care m-am maturizat. 

Pana atunci, va las cu pozele facute cu Vlad. Cred ca si ziua in care le-am facut a fost un fel de ziua copiilor, cel putin pentru copilul din mine. Mai ales cand mi-a spus Vlad ca nu vrea jumatate din baloane ( am zis sa fiu fair play si sa le impart frateste ). Haha, seara m-am culcat cu ele peste mine, umplandu-mi tavanul din dormitor. Atat de simple, dar cu atat de mult efect. 

Sper sa folositi ziua asta sa depanati amintiri din copilarie, sau sa creati unele noi, mai putin regizate si mai putin gandite, ca in zilele obisnuite. 

Va pup, trebuie sa ma duc la scafa, mi-e gata culoarea!

 

P.S.

Am revenit la brunet, dupa nici 10 minute de blondut. Cred ca pur si simplu nu am mai simtit culoarea cum o faceam mai demult. Dar povesitm mai tarziu, am plecat. 

 

XX