The World after Social Media

Credits: Vlad Petrut

Credits: Vlad Petrut

Internetul a schimbat lumea si o stim prea bine.

 

Inca nu suntem tocmai hotarati daca in bine sau in rau, dar e cert ca lucrurile iau avant si realitatea asa cum o cunoastem noi se dezvolta rapid, inainte ca noi sa ne putem da seama daca ne place directia pe care o ia sau nu.

Azi chiar am chef de scris, asa ca am decis sa deschid un subiect care mi-se pare deosebit de relevat, aici, cu voi, sperand ca voi afla si care e parerea voastra.

Social media e si a fost deja de mult o parte din viata mea.

Ca blogger, m-a afectat poate mai tare ca pe altii, care zambesc cand spun ca "nu le au cu Facebook-ul" sau care abia anul acesta si-au pus prima poza pe insta. Ceea ce e perfect okay! In ciuda activitatii mele, cred ca oamenii astia imi plac ceva mai mult..

Asta pentru ca pot sa-i inteleg. Uite, si eu, spre exemplu, nu ma uit din principiu la TV si cred ca au trecut mai bine de 8 ani de cand nu m-am asezat pe canapea cu telecomanda in mana.

Dar azi nu vreau sa vorbesc despre ei, ci as vrea sa stau pe bune de povesti cu voi, ceilalti, care va regasiti in ce am sa va spun imediat.

Noi suntem generatia care am facut trecerea intre doua ere.

Poate acum nu ni-se pare mare scofala, dar peste 50-100 de ani, sau chiar mai repde, anii '90-2000 vor fi captiolul acelea marcant in cartile de istorie, cand totul s-a schimbat.

Noi am avut o copilarie fara jocuri pe telefon si am prins acei cativa ani in care, daca voiai sa o suni pe mama, ca sa nu se sperie ca ai stat prea mult afara, trebuia sa gasesti un telefon public si sa te rogi ca nu i-ai uitat numarul.

Tin minte cand mi-am pierdut cartela si m-am rugat de oameni pe strada sa ma ajute cu cateva minute. N-a fost prea distractiv.

Erau alte riscuri pe atunci, dar era si alta incredere. In orice caz, e mult mai simplu acum.

Apoi am dat de adolescenta si am inceput sa prindem gustul interactionarii la varful degetelor.

Am inceput sa ne facem un brand personal fara sa realizam ca ne creem o imagine.

 
 

Ne-am bucurat cu totii cand a aparut plug-in-ul acela pe mess, prin care statusul tau oglindea piesa pe care o ascultai pe winamp, mai stii? (Cred ca fiecare avem o poveste haioasa legata de asta.)

Puteam sta ore in sir sa povestim cu oameni pe care nu i-am vazut niciodata. Puteam sa "facem schimb de liste" fara nici o jena, doar de dragul de a mai cunoaste pe cineva nou. Puteam sa avem o relatie de lunga durata fara sa ne fi vazut vreodata.

Ne manifestam emotiile prin emoticoane, nu emoji-uri, si credeam ca am intalnit dragoste adevarata daca cineva ne seta tema aceea cu inimioarele cazatoare. Mai stii? Cand dadeam BUZZ!! si aparea un pupic apasat pe ecra care ne ajungea pana-n suflet.

Trei ani de zile am fost indragostita de baiatul cu care nici nu m-am imbratisat vreodata. Asa era pe atunci, platonic - doar eram copii.

Eram rusinosi si stangaci si nu stiam ce facem sau de ce vorbim zi si noapte.

Vremuri bune! Ce sa mai? E copilaria noastra si ne place exact asa cum a fost.

Nu prea seamana cu ce vad la generatiile noi si nici nu vreau sa vorbesc despre asta. Adevarul e ca nu e locul meu sa judec, asa cum nici parintii nostrii nu puteau sa ne judece pe noi. Pe atunci nici nu se schimba societatea chiar atat de repede cum se schimba acum, si "groapa" dintre generatii se adancea mai incet. Azi sunt diferente mari de la un an la celalalt.

Copiii de acum, spre diferenta de noi, nu mai disting linia fina intre viata privata si viata publica, pe care noi am invatat-o de la cei dinaintea noastra si de la experientele noastre inainte de social media. Ei, pe de alta parte, stiu sa descarce aplicatii ( pe bani, haha ) de pe internet, inca de la 3 ani, si am exemple reale care mi-au dovedit asta.

Ca devin mai materialisti, mai perversi, mai fericiti sau mai tristi, vom putea dezbate, daca vreti, peste cativa ani, cand vom vedea ce se mai intampla. Dar pana atunci hai sa revenim la noi, care suntem deja destul de "mari" ( nu situ cand s-a intamplat si asta ) sa putem trage linie si sa intelegem ce se intampla.

Dupa Messenger ce a venit? Prima platforma stil Facebook care ne-a furat la toti ochii - si timpul. Hi5!

Oo da, inca si atunci faceam poze pentru profilul meu si ma bucuram cand vedeam ca se aduna comenturile. - Si hai sa fim seriosi, si acum o facem, si nu numai eu, ci si voi!

O data cu hi5-ul s-a produs o trecere destul de mare de la messenger. De ce? E simplu.

Cand povesteam pe mess, daca voiam sa vedem ce a mai facut X sau Y, ii rugam sa ne trimita poze din vacanta. Daca necunoscutul Z imi dadea add, si ma ruga sa-i dau poze, intrebam "asl pls", haha. Mai stii? Asa era.

Ce inseamna toate acestea? - INTERACTIONAM DIRECT!

DA. Solicitam, in mod activ, sa ni-se dea informatii, fie daca cerseam copilmente, ii intrebam ce zodie sunt sau ii chemam la sucul la care nu mergeam niciodata.

Ce e diferit la Hi5 si mai apoi si mai pronuntat la Facebook, e ca acum dam poze, informatii, pareri, fara sa fim intrebati.

La inceput am presupus ca ceilalti sunt curiosi sa vada. Inca eram obisnuiti cu messengerul, cand nu puteam schimba avatarul fara ca cineva sa te roage sa le trimiti poza intreaga. Eh, era mai usor sa le urci toate in site, si sa se uite cine vrea.

Dar dupa asta, ne-am smecherit. Da, da, am inceput sa aratam ceea ce vrem ca lumea sa vada. Deja e o diferenta substantiala. Deja ne creem o imagine si mai atent construita despre noi.

Apoi a inceput avalansa. Youtube, Instagram, Twitter, Snapchat etc. toate formele posibile de comunicare ne erau la andemana.

Au aparut smart-phone-urile, si termenul de "brb"  a disparut. Nu mai anuntam ca ne retragem pentru putin de la internet, pentru ca acum nu mai lipsim niciodata. Ai observat?

Cred ca toate acestea nu trebuie condamnate, dat fiind ca au fost evolutia naturala pe care omenirea a luat-o. Daca nu ni s-ar fi parut atat de firesc, n-am fi ajuns aici.

Oricum e fantastic felul in care avem acces la informatii, faptul ca putem sa fim autodidacti in orice domeniu, sa ne facem auziti de masele largi, sa tinem legatura cu oamenii dragi de peste oceane si sa devenim cu totii artisti prin expunerea creativitatii noastre pe fel de fel de platforme.

Adevarul e ca limitele s-au ridicat si acum avem lumea la degetul mic. Si da - asta ne ofera o putere nesabuita.

Care e de multe ori folosita in scopuri gresite, spre exemplu organizatiile teroriste care se folosesc de twitter si youtube ca sa ademeneasca noi adepti si whatsapp ca sa planuiasca noi atacuri. Mai sunt si pedofili si proxeneti care se ascund dupa imagini de profil inocente.. dar hai sa nu enumeram tot ce-i urat in lume, fiindca cu sau fara mijloacele noi, acestia tot ar fi existat.

Insa, poate mai putin drastic, dar tot la fel de relevant, mi-se pare felul in care ne filtram informatiile care vrem sa ajunga la noi.

Pe cine urmarim?

Ce vedem zi de zi, ce consideram inspiratie sau scandal siropos, etc.

Stii vorba aia, ca ajungi sa fii ca cele mai apropiate 5 persoane din viata ta? E adevarat, nu?

Prietenii ne ridica potentialul sau ne fac sa ne plafonam, adevarul adevarat. Dar eu, una, cred ca asa e si cu oamenii din domeniul online. Tu stii pe cine urmaresti? Si mai important, tu stii ce impact puternic are asupra vietii tale?

Spre diferenta de TV, o data cu internetul iti revine dreptul de a alege ceea ce vrei sa vezi, ceea ce ajunge sa te inconjoare.

Deschide ochii si alege constient ceea ce vrei sa te influenteze pe termen lung. Alege sa cresti prin ceea ce urmaresti pe net si nu te multumi cu stiri stil cancan de doi bani. Gandeste-te ce spune asta despre tine si despre pasiunile tale. Cum arata feed-ul tau? E plin de filmulete amuzante? De politica? De arta si cultura? De fete frumoase? Barbati frumosi?

Cred ca e important sa ne punem principile in ordine si sa constientizam cum ne simtim in legatura cu ceea ce vedem. E normal ca atunci cand vedem non-stop modele anorexice sa ne simtim prea plinute pentru societatea in care traim. Gresit!

Nu ne mai putem plange ca normele societatii sunt asa sau asa, fiindca acum, datorita internetului, noi hotaram care parte din societate o privim. S-a dus vremea cand casele de moda dictau tot. Acum dicteaza oamenii de rand, ca de exemplu bloggeri de moda care ajung sa fie mai fashion forward decat designerii de la casele mari. Jurnalistii independenti, inflacarati pe blogurile lor personale, mai influente dacat redactiile mari.

E timpul nostru acum.

 

Credits:

All Guess outfit via Unic Brands

Vlad Petrut Photography