Silent Questions and Answers

RO:

Cu putin timp in urma l-am cunoscut pe Mike.

Ai sa-l cunosti si tu prin prisma lentilei cu care vede el lumea. Cel putin de asta data prin imaginile de mai jos.

Am petrecut o duminica intreaga in plimbare, fotografiind si povestindu-ne viata de la cap la coada, varsand pareri si concluzii ca vinul in pahare de cristal.

E ceva deosebit cand gasesti oameni ale caror minte e la fel de contemplativa ca a ta, iar gandurile nu mai trebuie sa-ti fie secrete.

Dar astazi vreau doar sa-ti arat poze cu o alta fata a mea.

Voiam sa zic ca e un personaj, dar nu e.

E o latura. O mica parte din mine,

o portita care poate lasa in urma nevoia de curat si ordine, atat in viata cat si in ganduri.

Genul de tipa care s-ar prabusi pe un acoperis, in varful lumii, de una singura, doar sa petreaca o ora de liniste.

Situatiile ne schimba, fiindca in noi este putin din totul.

Spun asta fiindca..

Credits: Mike Nicoalev
 

Cine sunt eu?

Ce ma face pe mine ..eu?

Si cand aflu, oare mai pot sa schimb?

Si daca da, in ce m-as schimba?

Si cum as face?

..

Pe scurt, gandurile adolescentine care ne framanta pe toti la varsta imediat dupa renuntarea cautarii propriilor super puteri.

O data ce ne putem impaca cu ideea ca nu vom putea zbura, nici muta muntii, urmeaza o noua serie de dialoguri interioare care se lungesc ani de zile.

Si ce e mai ciudat, e ca stim ca asa este etapa in care suntem.

Auzim mereu despre crizele existentiale ale adolescentilor, dar nu credem ca ne includ si pe noi. E vorba de ceilalti, normal, noi nu suntem niciodata inclusi.

..Doar nu ne pasa prea mult de unde a aparut lumea sau ce rost avem in viata. Asta vine mai tarziu. Ce ne intereseaza pe noi este cu totul altceva..

Cine suntem noi in grupul de prieteni? Ce fel de iubiti suntem? Ce fel de adulti vom deveni?

Si lista continua.

Iar raspunsurile se contruiesc.

Da, pas cu pas, venim cu replici.

Apoi cu schimbari pripite si razgandiri si amagiri.

Si cautam neincetat o stabilitate.

Practic, asta vrem,

sa stim clar,

alb pe negru,

cum suntem formati, care ne sunt punctele forte si pe ce trebuie sa mai empatizam. Sa stim de unde sa pornim in a ne imbunatati, in a fi mai frumosi sau mai populari, camioni la sport sau olimpici la mate.

Nu e de mirare ca intrebarile de aceasta natura apar la o varsta atat de frageda.

Ni-se spune ca suntem unici, perfecti si speciali, dar nu ni-se spune de ce. Ni-se cere sa fim noi, cand noi nu stim inca cine suntem.

Si-mi vine greu sa spun ca vom afla vreodata. Sincer.

Nu cred ca vom afla cine suntem, sau cine eram, ci mai degraba cine am devenit, iar asta e efemer, fiindca in a 2-a secunda suntem deja altcineva.

Gandurile ne formeaza. Atat starea psihica, cat si cea fizica. - Dar e spontan.

Oameni fericiti sunt mai frumosi, sunt convinsa ca ai auzit de vorba aceasta.

Dar as vrea sa las prezentul pentru viitor si sa ma intorc acum la trecut.

Vreau sa subliniez cu o linie afurisit de groasa o mare greseala pe care o facem cand suntem tineri. Cel putin una pe care am facut-o eu acum multi ( nici nu-mi vine sa cred cati ) ani in urma.

Perioada mea critica de formare, in ceea ce priveste personalitatea mea cel putin, consider ca a fost in pubertate.

Imagineaza-ti o fetita cu fata mea, doar de doua ori mai rotunda ( daca-ti vine sa crezi ). Cu parul lung, lung si o carare stramba pe mijloc. Ochii mari si migdalati iti furau privirea de la sprancenele inegale si nasucul rotund.

Inaltuca pentru varsta ei, cu pielea maslinie si cu o incredere tacuta se plimba prin librarii.

Obisnuia sa intre in surdina si sa iasa dupa cate o ora, o ora si jumatate de lectura.

Depasind raioanele de papusi se indrepta catre coltul mistic, unde vrajitoriile, horoscoapele chinezesti si restul credintelor exotice aveau exemplare in scris.

Diana cauta carti din ce in ce mai groase.

Pareau mai profunde, mai informate si daruiau mai multe detalii.

Detalii pe care le sorbea cuvant cu cuvant.

Incet,

recitind ce nu intelegea din prima,

parcurgand fiecare pagina in care simtea ca se incradreaza.

Astrologia europeana ii pregatise raspunsuri.

 

Si vezi tu, aici e problema.

Fiindca intr-o lume condusa de relativitate, o fiinta simpla cauta legi absolute.

Iar cei ce pot sa le livreze devin din ce in ce mai cautati si apreciati.

Iar eu, in miniatura, cautam sa ma gasesc pe mine in cuvintele altuia.

Stiam ca nu are cum sa fie adevarat, stiam ca nu am cum sa fiu identica cu ceilalti nascuti in aceeasi zi ca si mine si stiam bine si ca parintii mei nu credeau o secunda in treburile astea. Iar eu aveam incredere in judecata lor..

Dar de ce nu-mi puteau gasi argumente la toate coincidentele pe care le descoperisem?

Stiau ca ma fascina domeniul, dar nu isi facusera prea mari griji. Asta fiindca nu erau constienti ca ma opream mai mereu in drum spre casa, sa mai citesc cate ceva nou din biblile mele.

Intr-un final am ajuns in momentul in care nu mai exista nimic nou.

Stiam deja tot.

Tot ce inseamna zodia in care ma nascusem, aleatoriu, dupa voia sortii. Stiam in sfarsit ce ma caracterizeaza si cu ce voi fi nevoita sa ma lupt pana la moarte.

Aveam raspunsurile.

 

In momentul de fata nu-mi pot imagina nimic mai destructiv decat ceea ce faceam eu benevol in perioada aceea.

Contextul e de inteles si nu e ceva iesiit din comun.

Insa amploarea pe care au luat-o urmarile sunt de neegalat.

Asta fiindca aceste analize ale zodiilor in care s-ar presupune ca ne-am potrivi, sunt ca niste profetii care se indeplinesc, numai fiindca sunt luate in serios.

Spune-i unei fetite cum am fost eu, ca este, in mod absolut, intr-un fel sau in altul si inevitabl are sa creada.

Chiar daca in prima instanta refuza, mai mereu cand se dovesdeste o mica farama de adevar tinde sa creada atat intreaga sursa, cat si restul informatilor care au insotit-o pe cea dintai.

Ghinionul, sau norocul, ia-o cum o vrei, a fost la mine ca m-am nascut in 2 Iunie. Aste inseamna ca sunt o nativa a zodiei Gemeni.

Nu stiu cat de familiar iti este domeniul sau zodia respectiva, probabil ca stii bine despre ce e vorba daca te incadrezi si tu in ea, insa o "geamana" nu e tocmai cea mai placubila persoana..

Ca orice alta zodie, altfel, vine cu o serie de "avantaje" si "dezavantaje".

Spre exemplu, daca esti nativ in Gemeni s-ar presupune ca esti descuracaret si vivace, ai talentul de a vorbi si de a convinge, dar esti dual si duci un razboi interior aprig timp de o viata.. nu ai capacitatea de lua decizii si pe deasupra mai esti si superificial!

Acum gandeste-te care e efectul pe care acest soi de informatii il pot avea pe constiinta unei persoane tinere.

Apoi adauga restul detaliilor, precum caracterul in timpul actului sexual, slabiciunea fata de anumite boli sau afectiuni, pana la relatiile pe care le poate sau nu construi cu cei din jur.

E asemanator cu povestea parintilor denaturati care le reproseaza copiilor ca nu "ar fi buni de nimic", din pacate mai exista si situatii de genul.

Fie ajungi sa crezi, fie ajungi sa te straduiesti sa faci tot posibilul sa nu indeplinesti profetia, care pare sa-ti fie predestinata.

Ori de cate ori ceva nu-ti iese, ai explicatia: " n-ai fost bun de nimic ". Sau cand nu stii sa alegi dintr-o doua bunuri la fel de bune, e normal, doar esti gemeni, niciodata nu vei putea alege nimic.

Pentru mine a inseamnat varianta a 2-a.

Negarea profetiei.

Sunt intr-o goana sa-mi dovedesc singura ca nu sunt asa cum am crezut prea mult timp din viata.

Dar concluzia la care am ajuns nu a confirmat, nici infirmat cele bine stiute.

Ci au dovedit singurul adevar,

ca sunt o persoana in continua dezvoltare si continua schimbare. Ca nu trebuie sa ma incadrez in tipare si in stereotipurile pe care singura mi le-am impus.

..ca acestea nu exista.

 

Nu trebuie sa dam explicatii.

Iar asta nu ne-au spus parintii.

Nu trebuie sa dovedim ca suntem intr-un anumit fel, in special in situatii diferite, ci sa ne adaptam pe parcurs. Sa facem ce simtim si sa credem in etica, nu in religie sau in astre, cum a fost in cazul meu.

 

Si acum observ constrangeri si rezumari la tot pasul.

Da. Tu ai observat?

Cum esti mereu pusa in situatia de a-ti face un rezumat al propriei persoane?

Pentru CV, pentru descrierea de la contul de sociaizare si asa mai departe.

"Ce hobby-uri ai?" te intreaba la prima intalnire.

Cum ar fi sa-i spui ca inca nu ai aflat toate lucrurile care te pasioneaza si ba chiar nu e nimic neinregula cu asta.

Un hobby conteaza, dar nu e suficient sa te reprezinte.

Sa-i spui..

Ca nu esti nici sociabila, nici introveritata, ci ca asta tine de persoana care-ti sta in fata.

Ca nu esti cea mai curajoasa, dar nici o lasa. Ca ti-e frica, ca te superi, ca esti nefericita, ca uneori lucurile astea se intampla si nu inteleg de ce sunt o rusine.

Ca ai pareri si ca totodata esti constienta ca parerile se schimba.

Ca nu esti ipocrita daca spui ceea ce simti, si ca nu esti inteligenta daca-ti ascuzi sentimentele.

Ca sunt diferite feluri de inteligenta, asa cum sunt diferite feluri de umor.

Uneori nu ai cum sa gusti toate glumele si nu ai cum sa-ti apreciezi toti semenii

si nu ai de ce sa te simti vinovata.

 

Si uite asa nevoia pentru absolut m-a parasit de mult.

Caut absolutul in dragoste acum, stiind ca asta ma orbeste, dar facand-o cu un ranjet masochist.

Cel putin deocamdata, sunt o romantica.

Intre timp, am lasat nevoia de a ma explica, a ma autocaracteriza si a ma incadra in standarele pe care le-am crezut o data necesare.

N-am sa uit niciodata cum treceau orele pe langa noi, in timp ce eu alaturi de celalate fetite, ne hotaram "cum sa fim"

..si luam decizii.

Norocul meu este ca aceste decizii au fost bune si ca am avut de la cine invata.

Vedeam comportamente pe care le preluam de la idoli.

Spre exemplu, tin minte exact locul si momentul cand am luat decizia ca de atunci in colo voi saluta mereu cand voi recunoaste pe cineva pe strada.

..Ca voi zambi, ca voi intreba amabila ce mai face.

Ceva atat de normal acum, dar totusi a existat un punct in timp cand hotararea a fost luata.

Si incet, incet, am devenit cine sunt azi.

Dar nu stiu si nu am sa stiu niciodata, daca problemele cu care m-am confruntat si slabiciunile pe care le-am sesizat in persoana mea s-au datorat faptului ca le citisem undeva, adresate mie, nativa din iunie, sau fiindca asa mi-au spus prietenii, iar eu i-am crezut.. sau fiindca asa a fost sa fie, ca asa mi-a fost insemnat in gene.

Nu voi stii, voi putea doar suspecta..

In momentul de fata nici nu mai conteaza, dar cred ca merita macar un minut sa ne gandim cand si de ce am ajuns cine suntem, si de ce credem in continuare ca trebuie sa traim sa fim aceeasi persoana.

Nu e niciodata prea tarziu sa ne formam sau sa fim in dezacord cu ceva ce am crezut o viata. Asta fiindca trebuie sa recunoastem ca a fost doar un joc de sanse care ne-au oferit oportunitatiile de a ne forma.

E un start si pentru a deveni mai toleranti.

Putea fi oricare dintre noi cel mai putin motivat, mai putin informat sau mai putin incurajat.

Iar faptul ca nu am stiut sa ne schimbam o data ce am constientizat ca nu e obligatoriu sa fim nici cum, aceea e responsablitate, pana atunci e doar inconstienta.

Asa ca alegeti-va idolii cu grija, la fel si parerile despre ceilalti si despre voi insiva.

Elibereaza-te de ceea ce stiai despre tine si fa loc pentru tot ce ce iti doresti sa te defineasca.

Cartea inca se scrie, iar cerneala e calda ca sangele care-ti curge prin vene.

Iar cuvinte noi vor avea totdeauna loc pe hartie, atata timp cat tu le vei permite.