Minim 8 Lectii de viata furate de la TEDxCluj

Stii discutiile acelea, one-on-one, care au aprins candva, undeva, ceva in tine?

Acele povesti care ti-au livrat o idee sau ti-au conectat doua ganduri? In astfel de momente se declanseaza o schimbare. Ceva, undeva, face acum alt sens. Enuziasmul unei noi perspective te farmeca cu toate posibilitatiile ei. Simti nevoia sa mergi acasa, sa stai in liniste si sa ii acorzi noii revelatii timp de reflectare. Si o si faci. Si cu cat o faci mai mult, cu atat descoperi ca limitele pe care ti le-ai impus pana atunci, erau doar in mintea ta.

Si acum, totul pare altfel. Tu te simti altfel: mai puternic, mai pregatit si mai motivat ca niciodata.

Asa m-am simtit eu dupa TEDxCluj. O bomba de ganduri care rezonau cu amploare in toate colturile lumii mele ma propulsau din interior. Simteam ca dobandisem informatii cheie, de la oameni care au ajuns acolo. Chiar acolo, unde as vrea si eu sa fiu. Parca doar stand acolo cu ei, intrand in jocul lor, invatandu-le secretele, am inaintat inca doi-trei pasi spre persoana care vreau sa fiu. Deja, eram acolo.

 

Aveam o relatie cu fiecare vorbitor urcat pe scena. Nu simteam sala plina ochi de oameni care ma inconjura. Nu. Imi simteam doar inima batand, imi ascultam gandurile si-mi vedeam ideile luand fiinta.

Daca ne stim de mult, stii ca sunt o mare Tedxtera, ca am fost blogger oficial cativa ani la rand si ca in putinul meu "timp liber", imi place sa ascult cate un talk in casti, pe banda de alergare, uitand de propriul gafait si de grijile marunte care-mi consuma zilele. Daca nu stiai, ai aflat acum.

 

 

Going beyond

Editia de anul acesta a avut motiv principal: "going beyond".

 

”Going Beyond înseamnă să reușești să atingi linia orizontului.
Să mângâi cu dosul palmei un curcubeu.
Să dai o mână de ajutor când se nasc visele.
Să începi să alergi acolo unde alții se opresc din mers.
Going Beyond înseamnă să îndrepți cu mâinile goale un semn de întrebare
până îl faci un semn de exclamare.”
   -  Iv Cel Naiv

 

Naratorul eventului, Iv Cel Naiv, e un poet anonim, un personaj fictiv, pe care l-am descoperit intr-o editie anterioara a TEDxCluj, cand m-a fermecat in totalitate, in mai putin de 20min, fara sa-i vad vreo secunda chipul. De atunci il mai vizitez, la el pe site. Intru fara asteptari, doar cu mult dor. Un dor de a simti.. ceva mai tare. Si reuseste mereu sa instige ceva in mine, iar pentru asta tin sa-l felicit.

Iar fiindca Iv Cel Naiv e un tip fictiv ( rima ii apartine maestrului ), a fost dublat de un Mim, Mimo, in cadrul event-ului. Ca a fost adorabil, e putin spus.

Dar hai sa revenim la tema editiei. A vedea dincolode limite, se poate referi atat la adevarul dincolo de tot ceea ce stim acum, cat si la 'un dincolo' de obisnuinta, de cunoscut, de multumitor. Editia explora ideea de a gandi mai departe, mai adanc, mai mult, mai altfel.

Cum?

Prin urmatoarele elemente cheie:

 

Ambitie dorinta nebunie vizionarism

 

Din punct de vedere organizatoric, evenimentul a avut 4 sub teme, despartite de pauze cu gogosi, cafele de la Meron, ceaiuri de la Demmers, freshuri de portocale, salate de la Salad Box si multe altele.

OUTERSPACE, INNOVATION, JOURNEY si BEYOND au fost cele patru categorii de speech-uri sustinute sambata la Opera Maghiara din Cluj. Pauzele au fost suficient de lungi incat sa poti discuta orice tema iti bazaia prin gand in urma talk-urilor, sa-ti faci 2-3 cunostiinte sau sa fugi la coltul de carte, pentru a-ti achizitiona intocmai sursa de inspiratie a vorbitorului pe care tocmai l-ai ascultat.

De la absolut toti speakerii am avut de invatat. Ca sa iti faci o idee rapida despre ce s-a discutat, i-as mentiona pe cativa dintre ei, cu a care simt ca am rezonat cel mai tare.

 

 

 

 

Varujan Pambuccian, matematician, deputat, si multe altele ( pe scurt: un geniu ), a spus ca putem merge "beyond"  doar fomand urmatoarele generatii. Pentru el, doar intr-o viitoare socitetate ne vom putea depasi conditia actuala. Scoala de maine ar trebui sa fie generatoare de intrebari, nu datatoare de raspunsuri, a explicat. Tinerii trebuie invatati sa gandeasca, nu CE sa gandeasca, asa incat sa poata deveni creativi, vizionari si buni conducatori ai propriilor destine.

 

 

 

 

George Buhnici, pe care nu-l stiam de la TV, fiindca nu frecventez acel mediu, dar care mi s-a parut extrem de simpatic, a militat pentru rolul tehnologiei ca UNEALTA a omului, nu ca dusman. Nu toti oamenii inteleg tehnologia, iar fiindca necunoscutul ne sperie, adesea ne temem de tehnologie. Solutia ar fi sa ne deschidem mintea posibilitatilor pe care aceasta ni le ofera, cum ar fi automatizarea unor procese lente si chinuitoare, care sunt pana astazi realizate de om, reducerea mortalitatii mijloacelor de transport, ajutorul oamenilor cu dezabilitati, pana la realizarea unor organe sintetice, care pot compensa pentru imensa cerere neacoperita de transpante.

 

Cristina Dobrescu a initiat un moment dragalas, in care invita tot publicul sa scrie o scrisoare unei persoane careia am vrea sa-i spunem ceva. Fiecare om din incapere a avut instant niste cuvinte in gand, o persoana in vedere si un gol in stomac. Deobicei cuvintele pe care nu le spunem, sau nu suficient de des, fac cea mai mare diferenta. Am scris ce am avut de spus pe o hartie pe care o aveam deja la mine, in goodie-bag-ul de pe scaun. Abia asteptam sa imi livrez scrisoarea, asa cum si Cristina "Livreaza Dragoste"  zi de zi. Am decis sa spun atunci ceva, ce nu am mai spus niciodata.

 

 

 

 

De la Veronica Soare chiar am ramas cu o multime de lucruri. Incepand cu o admiratie pentru talentul oratoric, care m-a tinut in lacrimi mai bine de jumatate din tot discursul ei. Continuand cu adaugarea unei noi provocari pe bucket-list-ul meu, si anume, sa ii calc pe urme si sa fac un hike de 910 km in nordul Spaniei, de la est, la vest, in 40 de zile. Aceasta calatorie e un act de devotament, de credinta si de curaj. Din punctul de vedere al Veronicai, e un fel de drum al initierii, cu o vasta putere simbolica asupra sinelui, asupra vietii si asupra a ceea ce inseamna sa traiesti in prezent.

Camino de Santiago a invatat-o un adevar fundamenta al vietii: curajul vine mereu impreuna cu frica. Cele doua nu se exclud, ci se insotesc de fiecare data. Prietenia aceasta, a celor doi termeni, ar trebui sa ne invete sa acceptam frica si din aceasta acceptare, sa nastem curajul de care avem nevoie sa infruntam orice obstacol avem in viata.

#minunipecamino

 

 

 

 

Andreea Rosca si-a indeplinit o misiune persoanala, cand a mers in cautarea secretlor antreprenorilor de succes. Voia sa inteleaga ce fac, cum gandesc si cum reusesc sa cladeasca un imperiu, pornind de la nimic.

Ce a aflat, a esentializat intr-o carte, intitulata "Cei care schimba jocul". Raspunsurile primite din partea oamenilor de afaceri pe care i-a interveviat, au surprins-o.

Personajele de succes par a fi intotdeauna atat de sigure pe ceea ce fac, nu-i asa? Dar demersurile lor nu sunt niciodata line, ci mai degraba ca si cablul castiglor noastre dupa ce le-am indesat intr-un buzunar. Incurcate. Incurcate rau de tot.

Niciodata nu stii cum le vei desface, dar o faci. In viata, la fel ca in business, nu exista certitudini. Partea buna este insa, ca incertitudinea lasa loc tuturor posibilitatilor.

Ideea cu care am ramas chiar m-a pus pe ganduri. Andreea, la fel ca Steve Jobs si multi dintre antreprenorii pe care i-a studiat, sustin ca ideile geniale de antreprenoriat nu exista vazute inainte, doar privind inapoi. Uitandu-te in urma, toate punctele se contecteaza. Trebuie doar sa ai incredere ca in timp, logica lucrurilor va fi din ce in ce mai vizibila.

 

“You can't connect the dots looking forward; you can only connect them looking backwards. So you have to trust that the dots will somehow connect in your future.” - Steve Jobs

 

 

 

 

Paul Bourne este un yes-man de zile mari. De la el am ramas cu urmatoarea idee: toti oamenii pe care ii cunosti vin cu posibilitati, trebuie doar sa fi suficient de curios, ca sa afli care sunt acelea.

Ce alteceva e viata noastra, decat o serii de povesti? Vreau sa ma asigur ca ale mele sunt povesti demne de povestit, si ca nu va fi aceeasi poveste, over-and-over again. Pornind de la Aristotel, Paul si-a gasit maxima pentru seara aceasta: Say something, do something, be something. Iar el, a ales sa fie norocos.

De aplicat in viata:

  • Nu te lua niciodata prea in serios
  • Ramai deschis oricarei posibilitati, doar asa vei putea experimenta
  • Imbratiseaza lucruri noi, nu stii niciodata unde te vor duce
  • Comunica cu cei din jur, colaborarea e cheia succesului

 

 

Marius Chivu ne arata care e cealalta parte a dependentei noastre de tehnologie. Smartphone-ul, aplicatiile si obisnuinta noastra de a recurge la metoda "cea mai rapida"  sau "cea mai eficienta"  oferita de un softwear, ne schimba incet-incet viata. Intrebarea e, daca ne place cine ajungem si daca nu cumva, in unele momente, ar fi mai bine sa ne deconectam de la web si sa ne contectam mai profund cu noi insine.

Online vs. Onlife

Pentru Marius, a stii sa folosesti o aplicatie, inseamna si sa stii cand sa NU o folosesti. Asta, in special atunci cand calatoresti. Dupa trei saptamani in Hymalaia si inca trei saptamani in Anzi, scriitorul ne reaminteste de un stil de viata aproape apus, in care fiecare rataceala si fiecare om intalnit pe drum, reprezinta inceputul unei noi aventuri.

Calatoria trebuie resimtita pe interior, nu doar fabricata pentru cei din exterior. Desi e minunat sa ne inregistram mometele de glorie pe Facebook, in vazul lumii, Marius ne recomanda sa scriem un jurnal. Acesta ne va ajuta sa retraim si regandim toate cele petrecute, sporindu-ne atat satisfactia, cat si intelegerea fata de noi insine si a lumii din jur.

De aplicat in viata:

  • atunci cand te ratacesti, ai cele mai multe lucruri de invatat
  • acorda-ti timp tie, invata sa te cunosti
  • interactiunile umane fizice, nu se pot inlocui in totalitate cu cele virtuale

 

 

 

 

Teodora Enache, prima artista care a cantat etnojazz din Romania, mi-a facut piele de gaina cand, in mijlocul discursului ei, a cantat un fragment dintr-o Doina. Doina, am aflat ulterior, a fost cantecul in care se simtea acasa si pe care il canta pe orice scena, inaintea jazz-ului.

M-a fulgerat puterea vocii ei. Cuvintele atat de familiare, ritmul atat de apasat al Doinii, parca au trezit in mine ceva ce n-am stiut ca exista. Am acum in plan sa-mi descopar propiile radacini muzicale, ale neamului meu, cu bucuriile si chinurile lui. Dar Teodora n-a venit sa ne seduca prin muzica ei, desi sunt convinsa ca a facut-o chiar si in acele scurte momente in care si-a lasat glasul sa zboare, ci sa ne vorbeasca despre nebunia de a iubi.

O nebunie care, crede ea, e cea mai puternica forta din lume. Nebunia care te duce beyond. Felul in care acest sentiment a facut-o sa lase totul in urma si sa ajunga pe culimile succesului, adancindu-se intr-o pasiune inflacarata cu vocatia pe care tocmai o descoperise. Cu bune si rele, cu spaima si curaj, cu crize si succese, viata ei ne-a inspirat si reconfortat pe toti din sala, la TEDxCluj.

 

Asemenea Teodorei, Melania Medeleanu ne-a atins o coarda sensibila. A vorbit despre felul in care suntem invatati sa tacem, sa ne stapanim vocea si alaturi de ea, puterea de a schimba ceva in lume. Pentru ea, a avea un glas nu e egal cu a avea o voce. Felul in care ea si-a gasit-o, atunci cand ceilalti au avut nevoie de ea, a fost un adevarat dus cu apa rece. Melania are o cariera puternica in spate, cei 20 de ani petrecuti ca editor si moderator in emisiuni televizate, care abordau teme sociale si politice nu i-au dat putere vocii, oricare ar fi fost raitingul emisiuniilor realizate. Faptul ca ea a grait cand a fost nevoie, a salvat vieti, iar asta ne-a fost o lectie de luat acasa, pentru toti cei din sala. A sfarsit talk-ul cu imaginea celor 300.000 de oameni adunati la Bucuresti, luminand tricolorul, atunci cand poporul nostru isi gasise vocea. Impreuna, suntem mai puternici, ne-a amintit Melania.

 

Acestia au fost doar cativa dintre invitatii acestei editii si doar cateva dintre gandurile pe care le-au impartasit cu noi. Daca vrei sa afli si alte recenzii ale editiei, ai putea citi articolele colegilor mei de breasla, care au fost si ei bloggeri oficiali ai evenimentului: Sigina, Ciulea, Calin Biris, Valentin Vesa, Parasec.

 

Mi-ar placea acum sa trag cateva concluzii despre tipul de oameni care ajung sa fie speakeri la TEDxCluj. Acestia, nu numai ca au un palmarez de invidiat, dar au adesea povesti de viata bogate si uluitoare, care i-au ajut sa se formeze ca oameni. Haide sa vedem ce fel de oameni sunt ei si cum ar trebui sa fim si noi, asa incat sa ne investim timpul, energia si inteligenta, intr-o viata nelipsita de o vocatie, de satisfactie si de o evolutie continua. Eu asta imi doresc de la zilele mele, tu nu?

 

Ce au in comun toti speakerii?

 

  • Au experimentat sau cercetat domenii variate, minim 2-3, daca nu mai multe. - Nu s-au rezumat unui singur domeniu, ci s-au folosit de ele ca sa gaseasca o noua perspectiva asupra muncii lor.
  • Au respect si intelegere pentru orice alt domeniu. - Inteleg valoarea si contributia fiecarei nise, indiferent de aria lor de interes.
  • Au avut emotii cand s-au urcat pe scena. - Sa nu uitam ca suntem cu totii oameni si ca atunci cand ne pasa de ceea ce facem, e normal sa ne dorim sa o facem cat mai bine.
  • Nici ei nu stiau ce fac chiar cand au inceput, dar in timp, cu pasiune si dedicare, carierele lor au luat contur.
  • Au o curiozitate infinita pentru lumea care ii inconjoara si au perseverat in a o descoperi.
  • Stiu ca fiecare om cu care intra in contact are o poveste si sunt dispusi sa o asculte si sa invete din ea.
  • Astfel, au fost intr-o permanenta colaborare cu alti oameni. Singur, nu le poti face pe toate.
  • Si-au gasit o vocatie dincolo de propriile lor interese. Nici unul dintre ei nu isi ridica un templu a personalitatii, ci au ajuns sa fie personalitati, incercand sa contribuie pentru o cauza mai mare decat ei.

 

Pe de alta parte, ar mai fi de mentionat ca:

 

  • Nu toti speakerii au fost oratori buni. In alte cuvinte, nu putem fi buni la toate, dar asta nu ne impiedica sa facem ceea ce ne pasioneaza cu adevarat si sa o aratam lumii.
  • Nu exista o medie de varsta generala. Au fost speakeri aflati la toate varstele, acum si la editii anterioare de TED din Cluj sau din lume. E un mit ca abia la batranete vei putea construi o cariera sau un proiect memorabil, dar asta nu inseamna ca, daca nu ai facut-o in tinerete, nu o vei face niciodata.
  • Speakerii au fost atat femei, cat si barbati, intr-un rapot egal.
  • Nici o poveste, nici un personalitate si nici un speech nu s-a asemanat cu oricare altul, fiecare are o perceptie unica.

 

Restul speakerilor care au luat parte la editia de anul acesta sunt: Radu Nechifor, Paul Dumitru, Gernot Groemer, Rusandra Cojocaru, Giorgio Fabbi, Marius Chivu, Pierre Philippe Mathieu, Florin Talpes, Philippe Lattes, Julio Cesar Aleman, Irina Alexandru.

 

CLICK AICI

ca sa gasesti toti speakeriide la TEDxCluj 2017 si titulaturile lor.

 

Inainte de final, cred ca ar trebui sa le multumim cu totii celor de la NN Romania si Parteneriat pentru Arte! Multumita lor, editia de anul acesta a inspirat iremediabil o sala intreaga!

  • NN Romania a contribuit si in acest an la oferirea de experiente memorabile pentru comunitatea TEDxCluj
  • Iar Parteneriat pentru Arte a sustinut colaborarile creative

- 'Multumim mult! Echipa TEDxCluj'

 

 
Screen Shot 2017-02-27 at 12.50.19.png
 

 

Pentru final, as vrea sa te invit sa stam de povesti in comentarii.

Daca ai participat la TEDxCluj 2017, chiar mi-ar placea sa stiu care au fost speakerii care te-au atins pe tine si care sunt lectiile cu care ai ramas. Eu ti-am spus mai sus cine si ce mi-a atins corziile sensibile, dar acum vreau sa aflu despre tine!

Iar daca nu ai mai fost in trecut la TEDxCluj, sau oriunde altundeva in lume, sper ca acest articol si story-urile mele live de la fata locului, sa-ti fi dat macar o firimitura din aroma dulce de cunoastere pe care un astfel de eveniment, un astfel de public si astfel de teme iti pot oferi!

 

Gata! Te pup din Poiana Brasov. Am venit pentru o excursie in natura, ca sa ne lasam gandurile sa se aseze intr-un aer curat, intre brazii care se inalta la cer. Iti doresc si tie aceeasi minte lipede, cum simt ca o am si eu aici.

x