Love from California!

 

Hi from Cali.

"It must be jetlag." I spuneam lui Jordan, când ne-am urcat la el în mașină. Eram obosiți.

În timp ce parca, i-am observat numărul. California apărea scris de mână, cu roșu, chiar pe tăbliță. Îmi dădea fiori.

Simțeam că-mi trezesc engleza, ajunsă într-un stadiu comod de hibernare. Iar asta mă bucura nespus. Cât eram încă pe avionul Olandezilor, imediat după masa de prânz, mi-am lăsat capul pe spate, mi-am închis ochii și m-am gândit la toate lucrurile pe care mi-le propun pentru această vară. Să-mi reîntrăgesc engleza a fost unul dintre ele. 

 

N-am avut parte de turbulențe, dar nici nu fusese cel mai comod drum. Luasem KLM-ul din Budapesta. Până acolo am tulit-o cu un Autocar luat de lângă Hotel Napoca, din Cluj. Seara de dinainte de plecare o petrecusem cu părinții lui Andrei, într-o veselie. Așa se întâmplă mereu, nu-i așa? Atunci când simți că pierzi ceva, chiar și pentru doar câteva luni, începi să apreciezi altfel fiecare clipă. 

Acesta e unul dintre efectele adverse pe care le ador la călătorit. Faptul că mă face mai atentă, mult, mult mai atentă la tot ce mă înconjoară.. iar asta am simțit cel mai tare, chiar când am ajuns.

Uber-ul ne-a lăsat pe Fifth, în San Francisco, unul dintre orașele mele de suflet. Ne-am dat jos și deja m-a lovit.

"E un miros. E un miros aparte pe care-l simt în State. Tu nu?" i-am spus lui Andrei.

Nu avea habar despre ce vorbesc. Era prea ocupat să urmărească conturul clădirilor înalte, ridicându-și bărbia mai sus decât i-aș putea eu ajunge cu un pupic. Sigur înțelege la ce mă reder, îmi spuneam în sinea mea, dar nu mă supărasem că era distras, se înțelegea.. ci încercam și mai tare să-l pot descrie. 

Dar n-am reușit. E ca și cum o emoție ar avea un miros. Ca și cum un sunet ar avea un gust. Tu ai simțit vreodată asta? Îți poți imagina cum ar putea fi?

Paleta cromatică urbană, albastrul cerului, textura mâncării, intonația oamenilor din jur, toate erau exact așa cum mi le aminteam, dar cu totul diferite de tot ce știam de acasă. 

Eram obosiți, dar entuziasmați. Răsăritul unei noi aventuri ne lumina orizontul, iar noi abia așteptam să vedem ce urmează să se întâmple. 

Duminică, azi, o luăm spre Tahoe.

Acolo ne vom petrece mare parte din vară, așa cum o făcusem și în 2015. Mai știi articolul acesta? Pe care l-am scris în toamna aceea, chiar după ce ne-am întors? Ei bine, abia aștept să văd ce îți voi mai scrie acum. Promit că de data asta te voi ține mai aproape.

Promit.

 

Uh! Miroase a cafea. S-a trezit toată lumea? 

E ora 9:02 la mine acum. Mergem întâi la Walmart să ne facem niște cumpărături și abia apoi o luăm spre lac.

Te las acum, ca să-mi ridic ochii din tastatură, dar urmărește-mă pe instastory pentru mai multe behind the scenes. 

Până una alta, te pup din Sacramento și aștept să mai povestim la comentarii! 

xx