Crize, Ganduri si Un Strop de Politica

Credits: Prin Cluj

Credits: Prin Cluj

 

Clujul e viu.

In fata mea erau oameni cat vedeam cu ochii. Impreuna inundam strada Napoca cu suflete rascolite, cu scandari tulburatoare si cu speranta arzatoare a unei schimbari reale. Schimbare venita de jos, din multime, din pasii pe care-i faceam cu totii impreuna.

In spatiul meu personal erau acum zeci de straini, stand aproape, inaintand cu tarie.

Am ajuns tarziu, obosita, consumata de calupul de treburi pe care le lasasem balta si noptile nedormite care-mi ingreunau ochii.. Stiam insa ca nu m-as simti bine daca nu m-as alatura, daca n-as ajunge macar pentru o ora sau doua.

Nu eram mandra de mine, nici acum nu sunt. Cred ca am facut doar minimul. Doar strictul neccesar.. dar am hotarat acum sa schimb fila si sa gandesc asa cum as face-o in orice alta situatie. Iti explic imediat, acum, lasa-ma sa te iau cu mine inapoi pe strada.

Inaintam si il priveam. Ma uitam in stanga mea, la baiatul care sarea in sus cu maxilarul inclestat. Sangele parea sa-i fie mai cald ca deobicei, privirea mai atenta, vocea mai puternica. Dadea tonul. Parea mai alert, mai viu, mai hotarat. Baiatul pe care-l tineam de mana il vedeam acum cu alti ochi, mai barbat.. mai erou. Ma cucerea diferit acum. Prin prezenta, prin putere, prin dedicare. Se hranea din energia miilor de oameni din jurul nostru si imi dadea o noua perspectiva. Descoperisem o noua latura a lui.

Felul in care-l afectau toate cele intamplate m-au fascinat, m-au intrigat, mai ales gandindu-ma cum ma afectau pe mine. In cuplul nostru, rolurile se schimbasera, iar asta imi dadea un motiv bun de gandire.

Fiecare reactioneaza diferit. Cei mai vocali uneori se inhiba, devenind analisti, devenind privitori, cum simt ca am devenit eu, altii isi gasesc glasul, isi gasesc puterea in spatele cuvintelor. Multi isi gasesc rostul.

Situatiile de criza, care ne depasesc propiile interese si propria bula in care traim, scot altceva din noi.. iar asta merita privit si inteles.

Cu acestea in gand am cautat cu mare interes sa citesc pancardele oamenilor. Am iesit sa fiu acolo pentru cauza pe care o sustineam, dar si sa citesc gandurile celor din jurul meu.

Mi-ar placea la nebunie ca oamenii sa poarte astfel de pancarde deasupra capurilor mai tot timpul, in fiecare zi, in fiecare ora. Sa-i pot cunoaste, sa-i pot intelge. Sa-mi amintesca mereu ca traim in aceeasi lume si ca impreuna suntem puternici.

Ti-ai putea imagina asa ceva? Ca fiecare om pe care-l intalnesti pe strada sa tina o hartie mare in mana, cu scopul lui? Cu visul lui? Cu amarul lui? Cat de usor ar fi sa putem sa incepem o coversatie, sa putem sa-i oferim sprijin celui care are nevoie, sa ne luptam impreuna pentru ceva mai bun, sa scapam de intrigi, de paranoia, de concurenta. Ar fi ceva. Chiar ar fi ceva.

Dar uite ca totusi interesele oamenilor nu se alineaza. Politicienii romani ajunsi la putere au facut o miscare care ii favorizeaza doar pe ei, defavorizandu-ne pe noi, toti restul. E urat ce se intampla si intrebarea mea fara raspuns imi creaza un ecou: "Cum s-a putut ajunge aici?"

Uite, ma opresc cu asta inainte sa incep. Nu vreau sa intru in polemica partidelor si sa explic ce a scos atatia oameni la proteste in ultimele seri, fiindca sunt multe alte glasuri si alte pagini care iti vor explica asta mult mai bine decat am sa o pot face eu.

Dar, ceea ce aspir prin aceasta postare e sa-ti stimulez mintea. Sa-ti deschid ochii spre alte perspective care merita luate in calcul. Cum ar fi atitudinea ta fata de problema tarii. Cum te simti? Te supara ceea ce se intampla? Nu spun ca ar trebui, desi cred cu tarie ca asa e, ci spun ca ar trebui sa-ti formezi un punct de vedere numai al tau.

Priveste-te in oglinda. Eu am facut-o, si stii ce m-am intrebat? M-am intrebat de ce nu saream la fel de tare ca Andrei la proteste. M-am intrebat de ce nu am scris nimic pana acum despre asta. M-am intrebat in ce fel de tara traiesc si ce imi doresc de la ea. Apoi, m-am intrebat ce fac eu in ordine ca tara MEA sa fie asa cum mi-o doresc eu.

E usor sa dai vina pe altii, pe politicieni, pe cei dezinformati, dar e greu sa-ti faci timp pentru o astfel de cauza.

Mi-am rapuns intrebarilor cu maxima sinceritate. Am ajuns la concluzia ca nu stiu destule. Am hotarat sa ma informez. Am ajuns la concluzia ca mi-e frica de efectul bulgarului de zapada, cand multi oameni se instiga reciproc si inmultindu-se atat de repede, sunt orbiti de patima si amploarea momentului. Adevarul e totdeuana undeva la mijloc si trebuie sa fii calm ca sa-l poti vedea.

Gandindu-ma de ce n-am atins subiectul, mi-am recunoscut faptul ca e unul sensibil. Atat pentru mine cat si pentru voi. Nu vreau sa cad in randurile nationalistilor, fiindca nu cred ca acest discurs e cel care ne va aduce ceva mai bun, nici nu vreau sa fiu tipa pragmatica condamnata pentru neincredere, nici nu ma simt cu adevarat informata. Dezinformarea este, de fapt,problema noastra principala. Dar uite, fac ce stiu eu mai bine. Aprind lumina ca toata lumea sa vada elefantul de langa mine. Asta mi-ar placea sa faci si tu.

Vreau sa cred ca toti putem contribui pentru o societate mai buna. Felul in care tu poti contribui nu trebuie sa fie la fel cum contribuie toti ceilalti. La asta ma refeream chiar cand am inceput articolul. Eu m-am hotarat ca rostul meu e sa deschid un dialog despre asta. Sa postez aici, unde-mi acumulez toate gandurile carora le dau importanta. Prin deschiderea blogului meu sunt convinsa ca intrbarile mele vor ajunge mai departe decat prin alte mijloace si asa simt ca am facut ceva, ca n-am stat cu mana-n san.

Gandeste-te care e rolul tau in viata ta de zi cu zi. La ce esti buna? Nu toti suntem 'alfa males', cum mi-e barbatul, sa putem porni o lozinca rasunand in tot orasul, ci unii avem alte talente, alte atuuri.

In ultimele zile am fost impresionata in special de asta. De felul in care toti s-au mobilizat in felul lor. Am in jurul meu oameni de toate felurile. Designerii au inceput sa faca materiale, care sa aseze cuvintele oamenilor intr-o forma buna de distribuit. Scriitorii au inceput sa scrie. Avocatii au inceput sa explice minutiozitatea legala a urmarilor decizilor luate. Pana si proprietarii restaurantele au inceput sa ofere mancare si bautura calda pentru protestatari, crezand si ei in aceeasi cauza.

Nu trebuie sa fii ca toti ceilalti si nu trebuia sa faci asta despre tine. In aceeasi ordine de idei, nu trebuie sa crezi tot ce auzi, sa iti placa orice lozinca, sa accepti orice vocabular doar pentru ca exprima aceeasi cauza in care crezi si tu. Suntem tentati sa uitam asta. Suntem tentati sa devenim noi aia rai, luptand pentru un tel bun. Scopul nu scuza mijloacele.

Nu trebuie sa ne coboram la nivleul penalilor care si-au luat lume in cap, nici sa apelam la violenta sau sa-i sustinem pe cei violenti, chiar daca sunt de partea noastra.

Atacurile la adresa familiilor politicienilor corupti chiar m-au suparat. Am vazut scrisori publice adresate fiicei lui Dragnea. Serios? Ti se pare okay? Mie nu.

Atmosfera la proteste nu e chiar cum mi-as dori sa fie, desi a fost pasnica lumea. Mi-ar placea ca toate glasurile sa se uneasca intr-un cantec clar si puternic. Mi-ar placea sa fie simplu si general, lipsit de vulgaritate, lipsit de injurii si lipsit de amenintari. Cu ce suntem mai buni daca actionam exact ca ei?

Asa cum poti auzi pe strada, uniti putem face o schimbare. Da, dar haide sa ne schimbam cu totii, nu doar sa asteptam sa se schimbe clasa politica..

Printre alte ganduri, am observat ca activismul politic a devenit un trend. Si este. Si multi ies in strada fara sa stie de ce. In cazul de fata cred ca e o cauza buna, insa aceasta slabiciune o pot exploata altii cu mare usurinta. Trebuie sa stim ce se intampla. Trebuie sa stim de ce suntem toti impreuna si ce ne dorim cu adevarat.

Imi amintesc o discutie avuta cu cativa ani in urma, cand studiam politica la U.B.B. Am ajuns sa ma cert cu cineva dintr-o intrebare care mi-a fost adresata fara atentie. A sunat cam asa: "Ce a facut vreodata politica bun in lumea asta?" 

Vreau sa-ti spun ca m-a inflacarat cu nervi. I-am explicat atunci ca nu politica e problmea, nici actiunea in sine de a face politica, fiindca nu poti conduce o tara si stabili o societate fara ea, la fel cum n-am putea vorbi fara cuvinte.

Politica inseamna si tratate de pace, inseamna ajutor pentru nevoiasi, pentru minoritati, inseamna intelegere si colaborare, inseamna respectarea libertatii celuilalt asa incat a noastra sa fie respectata, insa asa cum vorbitul poate fi placut si clar, asa poate sa se transforme si in strigate, certuri sau injurii.

Conteaza cum faci politica, nu ca faci politica. Politicienii sunt problema, si nu toti, doar cativa! Si asta e de luat aminte. Dar nu numai ei, fiindca tara asta e atat de mult a lor, cat e si a noastra. A mea sau a ta. Vina e mai impartita decat pare.

Tu cum faci politica?

x