#GreeneryMadeMeDoIt

 
4.jpg
 

 

Greenery made me do it.

Mi-am scos căștile din urechi și m-am așezat pe marginea apei. Eram în parcul Herăstrău, în București și aveam o zi întreagă de petrecut fără nici un plan, așa că ieșisem la alergat, sperând să-mi fac puțină ordine în gânduri.

Parcă tot universul meu începuse să înflorească în ultimele zile. Toate mergeau din ce în ce mai bine. Mă simțeam fericită, apreciată și conectată cu oamenii din jur. Cunoscusem oameni noi care mă inspirau și intrasem în niște împrejurări, pe care altă dată puteam doar să le visez. Iar toate astea, în doar câteva zile atât de scurte.

Încercam din răsputeri să caut o soluție pentru a păstra această stare, a prelungi momentumul creat atât de subit. Mi-am ridicat privirea și mi-am îndreptat-o spre apă, căutând claritate. 

Respiră, Diana. Mai adânc!

Îmi spuneam că meditez, deși stăteam doar și mă minunam de unde eram și ce făceam. Mă minunam de confortul pe care-l simțeam în colanții transpirați pe picioarele încrucișate, într-un loc în care n-am mai fost niciodată, înconjurat cu o viață care parcă nici nu-mi aparținea.

Parcă și eu eram alta. La începutul anului nu mi-aș fi imaginat niciodată că voi alerga în locurile în care voi călători, că-mi voi rata intenționat zborurile din decizii făcute după 2 noaptea și un pahar de vin sau că-mi vor scrie profii de la facultate, că vor le-ar plăcea să țin un discurs în cadrul universității.

Eu? Eu?

 

Plecarea la București însemnase în primul rând confirmarea plecării în state, de vara aceasta. Pașaportul meu căpătase o nouă viză, iar o aventură glorioasă mă chema în șoapte apăsate.

Urma să număr zilele până la plecare. Asta, dacă toată nebunia din capitală nu ar fi adus și ea o aventură a ei, care să mă distragă și să-mi ocupe chiar tot timpul.

Dar așa cum toate relele vin deodată, așa vin și bunele.

Așa că examenele de la facultate trebuiau amânate. Bagajul pentru California aștepta și el deschis, să-l umplu cu haine, chiloți și așteptări, care întârziau să apară. Toate, ca să fac loc unor noi proiecte și noi orizonturi care mă solicitau, dar îmi dovedeau tot odată că pot face mai multe decât am crezut vreodată!

Toate, una peste altă, mi-au înghițit și ziua de naștere într-un val imens de entuziasm și oportunitate. Dar m-am bucurat de ea, să știi. A fost una dintre cele mai frumoase zile din viața mea.

 

E greu să descri o senzație atât de bogată, când n-ai cuvinte pentru ea. Dar eu am simțit mirosul furtunii de oportunități încă de când stăteam acolo, pe marginea apei.

Habar nu aveam pe atunci ce urma să se mai întâmple și sinceră fiu, sunt convinsă că nici acum nu-mi pot imagina cu adevărat ce urmează.

Dar simt, adânc în piept, că în următoarele luni, viața mea se va schimba cu totul.

 

 

Credits: Vlad Petrut

Credits: Vlad Petrut

 

 

Mi-am zis că nu trebuie să-mi fie frică de nimic.

Gândul că s-ar putea să se termine acest elan cu care fusesem propulsată, mă înfiora, dar căutam în rezervele minții un reper care să-mi înlăture grijile.. și l-am găsit în dragoste, oricât de clișeic ar suna.

Știam să iubesc și iubeam neîncetat, necondiționat, fără cea mai mică urmă de teamă.

Pot să adaptez senzația asta și acum? mă întrebam în gând.

Pot, trebuie să pot. Altfel n-am cum să mă bucur de tot ce se întâmplă. Dar cum naiba am ajuns aici? Sau cum de n-am ajuns mai repede.. sau mai târziu?

Shh, oare poți să-ți mai pui multe întrebări?! Ce nu înțelegi că-n meditație trebuie să-ți faci liniște în gânduri? îmi spunea acum vocea din capul meu.

Pai da, așa trebuie, dar nu merge așa ușor când ești în halul ăsta de entuziasmată, ce naiba?!

Gata. Mă opresc. E prea de tot.

Încă o fac? O fac.

Arghhhsgadaasad$$R@#212!

Stai! Sună telefonul? Oh.

-- Alo?

-- Bună Diana! Am văzut că ești la București și mă gândeam că am putea să ne întâlnim dacă ai puțin timp. Vreau să-ți fac o propunere!

N-aveam nici un plan, dar urma să nu mai am un singur moment de respiro de atunci până la fraza pe care tocmai am scris-o.

Lucrurile au început să ia o viteză și mai mare. Dar întâlnirea a avut loc și fata cu are am ajuns să stau la cafea la Paul, a venit cu un cadou într-o cutie albă.

A fost un Huawei, nou nouț.

 

 

 

 

Dacă aș fi fost eu cea de altă dată, l-aș fi refuzat.

Eu cea de altă dată m-aș fi autoconvins că lucrurile străine, noi, n-au cum să mă facă mai fericită decât cele pe care le cunosc deja. Ce fraieriă. Eu cea de altă n-aș fi vrut să mă pun în poziția în care să fiu nevoită să învăț un softwear nou, să mă simt nepuincioasă când caut prin setări opțiunea de Wifi.

Dar acum mă simțeam total alta. Voiam să văd ce oferă telefonul acesta și de ce toată lumea se îndrăgostise de el.

Acum, mai mult ca niciodată, eram îndrăgostită de viață și orice se regăsea în ea era bine venit! Așă că m-am deschis și mi-am dat voie să văd ce se întâmplă!

Așa am ajuns să cochetez cu P10-le de la Huawei.

 

Adevărul este că fata cu care m-am întâlnit este una dintre persoanele responsabile de acest brand în Romania, iar ea, știind că telefonul e atât de apreciat printre bloggeri pentru camerele performante, a făcut ce ar face orice om de publicitate ar fi făcut în locul ei: m-a informat de existența lui!

În prima fază am zis că am să mă implic în proiect, fiindcă chiar vreau să încerc ceva nou. Să nu-mi mai las propiul confort să mă limiteze. Asta învățasem în săptămâna care tocmai trecuse. Dar ce a pus punctul pe I pentru mine și mi-a stimulat tot simțul estetic, a fost culoarea.

Telefonul e verde, în nuanța Greenery. Dacă nu știai, e vorba de culoarea anului după Pantone.

Trendul mondial înspre o lume mai eco. Tendința noastră romantică de a ne întoarce spre natură și simpla nevoie să readucem culoarea în viețile noastre tehnologic determinate, a adus nuanțele de verde în focusul principal al oamenilor din domenile artistice. De la design vestimentar, la oameni de marketing, toti au înțeles că oamenii, eu și cu tine, avem acum un mare dor de verde!

Îmi place acum că telefonul nu e doar un status quo sau un gadget, dar e și un statement, e altfel.

Pentru mine, în momentul de față reprezintă și un accesoriu vestimentar. Îmi place chiar și vizual cum se combină cu tonurile pastelate cu care-mi place să mă îmbrac.

Cât despre cameră, urmează să o încerc în următoarele zile, să văd cât de compatibile suntem. Dacă ești curioasă cum vor ieși imaginile, poți să-mi urmărești hashtagurile de mai jos, cu care voi conecta tot proiectul!


#10zilecuP10

#greenerymademedoit

 

Ah, și încă ceva!

Când m-am ridicat de pe malul lacului și am început din nou să alerg spre hotel, ca să mă pregătesc pentru înâlnirea spontană, am dat o ultimă geană pe hartă, să văd cât mai am de alergat.

Atunci am descoperit unde eram, mai exact.

Toate se leagă când te deschizi oportunităților, mi-am zis.

În Herăstrău sunt mai multe insule, iar cea pe care am încercat eu să meditez se numește insula Trandafirilor.

Deci da, ceva în jurul meu parcă chiar înflorește. Așa că rămâi cu mine ca să simți parfumul.

 

 

 
 

 

Outfit

Huawei P10 Greenery

Dress/Blazer Zara

Bag Prada

Watch MVMT