Galeria de Stil si cu tine

 
 

 

"Ai adus umerasele ?"

Vineri seara urcam scarile muzeului de arta intr-o doara, cu Andrei in urma mea. In bratele mele se scuturau gratioase fel de fel de pene. Rosii, roz intens, albe ca spuma laptelui sau gri ca cerul inainte de furtuna. Andrei urca si el cu mainile pline. Cutiile semnate Dyrogue erau invelite intr-o hartie groasa, maro, pazindu-le de ploaie si de vand, sub bratul lui. In cealalta mana, aducea manechinul pe care tocmai l-ai vazut.

Silueta invelita intr-o tesatura dura am primit-o de la el, chiar de Craciun anul trecut. A fost genul de cadou simbol, pe care-l tii minte o viata intreaga. Stii tu, tipul acela de cadou ca o bataie pe umar, o privire drept in ochi si un sincer: "Te sustin. Acum, fa-ti de cap!" 

Si acum face la fel. Inca ma sustine, in timp ce pregatim coltul din stanga, unde facem set-up-ul Dyrogue al palatului Banffy.

Nelipsit, si manechinul. Aproape un an mai tarziu, inca isi indeplinise scopul.

Timp de un an, manechinul meu a fost mereu acolo, inocent si dezbracat, asteptand sa-mi imaginez felul in care noile lui vestminte il vor putea transforma. Zi de zi incercam sa-i ofer o noua tinuta. Un alt aer. 

feather Manifesto

Oricand il vad, imi aminteste ca una dintre pasiunile mele inca arde, inca ma cheama. A fost acolo si cand a fost gata prima colectie, Feather Manifesto, si cand am filmat video-ul care l-a adus in atentia atator oameni. Video-ul pe care l-am facut impreuna cu moldoveanul Dima si cu Anda, proaspata lui sotie. Povestea din spatele acelui filmulet am cuprins-o intr-un alt articol, altadata.

 

 

Acum, ca am pus fiecare cutie la locul ei si fiecare umeras e alineat cu cel dinainainte, imi inchipui cum vor privii femeile noile creatii. Cum isi vor proiecta propriile trupuri in locul manechinului meu si cum vor dansa aproape plutind sau cum vor spune doar cele mai potrivite cuvinte tipului de la cealalta masa, cu camasa neagra, in timp ce-mi poarta penele.. toate in gandul lor.

E adevarat. Cand probam o haina noua, cand o atingem in cautarea texturii potrivite sau cand o indepartam, ca sa o putem cuprinde cu privirea, defapt nu ne uitam la ea. Ne uitam la noi. Nu in oglina. Ci in gand. Ne imaginam. Cautam scenariile in care ne potrivim cu ele. Cautam un Click! care ne spune, ca am gasit o piesa, care ne va face sa ne simtim exact asa cum ne imaginam ca trebuie sa ne simtim! Nu-i asa?

Fie daca asta inseamna special, seducator, avangardist, elegant sau rafinat. E altceva pentru fiecare.

Pana la urma, shoppingul e un proces subiectiv si intuitiv. Ceea ce cumparam trebuie sa ne umple golurile. Sa ne faca sa ne simtim asa cum ne-am dori sa ne simtim!

 

 

In cazul meu si al hainelor expuse de mine, vreau ca simturile sa fie fascinate.

Da. Exact acesta-i cuvantul! Vreau sa reprezinte o fascinatie, atat la atingere, ca textura, cat si datorita dinamicii lor, parca scoasa din alta lume. Modul in care acestea se misca de zece ori mai lent si mai gratios, decat am stii noi, oamenii, vreodata, e o adevarata fascinatie pentru mine.

Fascinatia se poate traduce in multe feluri, dar asta depinde de intuitia si amprenta fiecareia.

Imaginatia mea ma duce cu capele, cu topurile sau cu fustele de pene in vaste situatii. Ma poarta la evenimente luminate de candelabre cu circumferinta mai mare ca patul meu matrimonial. Ma duce la capul mesei, asezata cu lingurite de argint, cu toate priviriile din incapere atintite la mine.

Asta, sau uneori ma poarta pe strada, pasind hotarata, cu dreptul in fata. Imi imaginez pasii pe care i-as face, alerta, stiind exact incotro ma indrept. Ma vad cu o curea stransa in talie, cu capatul cazand neglijent de-aspura fustei din miile de pene cenusii, fluturandu-se in voie.

E frig, imi inchei geaca de piele si zbor mai departe.

 

 

Ma porneste in multe directii, recunosc. Si nu e numai creatia mea care ma proiecteaza in toate situatii reusite, conversatiile de succes sau momentele de glorie, ci e orice item care mi se pare ca e cu adevarat deosebit. Un show-stopper, cum imi place sa-i spun.

Galeria de stil imi place tocmai pentru ca intruneste intr-un spatiu atat de micut, atat de multe piese vestimentare cu totul aparte.

Desingerii romani sunt al dracului de talentati

Si ma supara ca ne e atat de greu sa ne deschidem ochii!

Desi trend-ul e din ce in ce mai calduros fata de creatiile autohtone si in sfarsit incep si romanii sa puna pret pe piese unicate, concepte artistice si motive traditionale, cred ca totusi nu sunt promovate destul!

Galeria de stil insa face primii pasi : ne face cunostiinta.

 

 

Ne familiarizeaza cu numele de succes din aceasta industrie. Ne prezinta noile lor colectii si ne lasa sa ne proiectam in atatea situatii, cu atatea nuante diferite. Toate la cabina de proba.

Si Feather Manifesto s-a extins in noi directii. Ma joc cu noi forme si am venit cu cateva propuneri pe care abia astept sa vi-le arat si online, in SHOP. Dar asta nu e tot.

Galeria s-a terminat si va multumesc celor care ati venit sa ma vedeti acolo! Va promit insa, ca ceea ce ati vazut a fost doar inceputul.

.. to be continued