Capitala, Gala Si Bujorii

 
Diana Rogo Bucuresti 2.jpg
 

 

.. ganduri

Geamantanul avea încă un iz de mediterană.

Abia îl despachetasem de hainele ușoare luate în escapa din Malta, când am luat hotărârea că voi pleca totuși spre capitală.

Un mail rătăcit prin inbox mă anunțase că sunt invitată la București pentru Digital Divas,. Cică urma să primesc un premiu. M-a făcut să zâmbesc, îți imaginezi.

Mai multe nu știam nici eu, așa că am început să-mi împachetez din nou lucrurile, căscănd încet și cu poftă, dar cu o curiozitate neastâmpărată luând tonul în capul meu.

Oare ce premiu puteam să iau? Doar nu rugasem pe nimeni să mă voteze! Nici măcar eu nu m-am votat! mă gândeam, mândră acum de isprava mea.

Îți spun sincer, la început, nu voiam deloc să mă duc. Nu mă atrăgea nimic la conferința asta, ba chiar, eram convinsă că promovează cu totul alte valori decât ale mele.

Să știi că nu a fost așa.

Partea de conferință a fost chiar pertinentă și bine gândită. Practic, au descusut toate problemele de comunicare pe care bloggerii le au fie cu publicul lor, fie cu brandurile pe care le promovează, fie cu agențiile cu care colaborează.

Mie, una, mi s-a părut potrivit că s-a empatizat și pe faptul că ar trebui să existe și puțină morală în spatele a ceea ce influencerii transmit. Un pic de etică, măcar un pic!

Dacă influențezi pe cineva, vrei doar să-i influențezi să facă o nouă decizie de cumpărare? Zic și eu.

Deci da -- Bravo AVON! Chiar bravo! Bună inițiativă și mulțumesc mult pentru invitație.

 

 

 

 

Eram într-un apartament cochet, dintr-o clădire interbelică de prin centrul Bucureștiului. Avea o scară interioară circulară, despre care s-ar putea scrie poezii. Asta și o priveliște gri și zgomotoasă, dar chiar impresionantă, de pe balconașul micuț, în care încăpea doar un suflet sau o îmbrățișare. Nimic mai mult.

M-am obișnuit în ultimele luni să mă ridic o dată cu soarele. E ceva atât de firesc să dai nas în nas cu răsăritul când îți începi ziua, încât nu mi-aș mai putea imagina acum viața mea altfel. Iar asta, venind de la tipa cu cearcăne mereu pudrate, adâncite pe la 4-5, în fiecare noapte, fără excepții, e mare lucru. E mare schimbarea.

Doar că de data asta am dormit mai mult. Aveam lucruri de visat, de deslușit.

Pe la 10 și ceva m-am ridicat, uscată toată de la rose-ul sorbit atât de jovial cu oameni necunoscuți, cu o seară înainte. Mă uitam în oglindă, paharul își lăsase urma pe buzele mele strânse. Vlad coborâse să cumpere niște căpșuni pentru micul dejun, iar eu am mai stat un minut-două, să mă uit la premiul pe care-l luasem cu vreo zece ore în urmă.

Hmm.. nu știu ce să simt. mă gândeam, încercând să-mi dau seama dacă trezește sau nu ceva în mine. Dar parcă nu era nimeni înauntru, doar câte o figură a mamei care s-a bucurat din plin sau a lui Andrei, care mă susține necondiționat, zi după zi. Dar figura mea n-avea o părere.

De mândrie n-am găsit prea mare urmă, nu știu de ce, dar nu am privit niciodată un loc 2 ca unul câștigător. Dar și dacă fusese câștigător, ca premiu, ca număr, ca titlu, oare câștigasem ceva?

Am câștigat respect? Poate. Dar am atins viața cuiva prin ceea ce a avut de oferit blogul acesta?  .. poate, dar mie nu mi se mai părea suficient. Asta e tot ce pot? Asta e tot ce am să dau?

Mi-am înlocuit gândurile cu savoarea căpșunilor.

Începeam acum să prind totuși puțin drag de capitală. Erau gustoase și cărnoase. Îmbucam de câte 4-5 ori dintr-o singură căpșună, dar parcă nu mă săturau. Eram distrasă.

 

 

 

Am hotărât că vom ieși din casă și că ne vom bucura de vremea de afară. Nimeni nu înțelegea de ce nu am fost mai fericită pentru premiul meu, dar nici eu aveam pe atunci o explicație anume. M-am îmbrăcat repejor și n-am mai avut răbdare să mă machiez sau să-mi fac părul. Mi-am pus fondul de ten, am pieptănat sprâncenele și mi-am revitalizat buzele cu un roșu mai aprins, chiar decât cel al căpșunilor de pe masă.

Am făcut și poze, fiește, nu puteam rata lumina abundentă din sudul României. Acum îmi era ciudă pe ei, în Cluj n-avem străzi atât de trainice.

Adevărul este că n-am văzut orașul suficient încât să-i prind gustul, îmi spuneam, atunci când încercam să înțeleg de ce îmi place atât de mult să urăsc Bucureștiul.

 

 

 

 

Au înflorit bujorii, Vlad! i-am spus tulind-o. Deci.. Deci, eu trebuie să-mi iau un buchet. Acum!

Pe el nu-l impresionau, cel puțin nu până și-a adâncit nasul printre petale.

Florile mele preferate au început să se nască, să se deschidă și acum, la fiecare florărie pitită pe străzile capitalei, troneau bujorii durdulii, chiar în fată.

Deja aveam o zi excelentă. Mi-am schimbat cu totul starea. Aveam chef de poze, aveam chef de plimbare și mai mult ca niciodată, aveam chef să mă reinventez din nou.

O dată la ceva timp am așa o chemare. Să mă privesc din exterior, să văd dacă sunt încă pe cursul dorit, dacă îmi place cine devin și unde mă duc.

 

 

 

 

Pe drum spre casă, mă gândeam că da.

Drumul e bun, doar că uneori trebuie să scot mai mult din mine la lumină.

Atât de multe se întâmplă în interior și atât de răspicat povestesc eu cu mine însumi, încât uneori, parcă uit că de afară nu se aude.

Am impresia că dau mai mult decât o fac cu adevărat, că-ți povestesc mai des, că mă cunoști mai bine.

Vreau să fiu un blogger mai bun. Sună pueril, știu, dar chiar vreau să pot oferi ceva mai mult decât fac deja. Simt că abia ce am atins suprafața. Parcă doar ieri am publicat primul articol.

Acum, că am stabilit asta, pe drumul meu simt că apar din ce în ce mai multe florării. Iar toate, toate sunt pline cu bujori, unul mai mare și mai durduliu ca celălalt.

Toți sunt pudrați în culori fine. Așa cum vreau să fie și felul în care acest blog te va atinge. Cu finețe.

Iar el, așa va rămâne, delicat, dar trainic.

Proaspăt și sincer.

 

 

 

 

Acum spune-mi tu!

Cum ți s-a părut conferința? Sau Gala? Ai urmărit-o pe net sau ai fost acolo?

Dar capitala îți place? Eu abia acum învăț să-i văd și părțile bune!

Weekend-ul viitor mă întorc. Ai oare să-mi faci vreo recomandare? Ar fi ceva ce crezi că merită văzut?

Te pup și povestim la comentarii!

 

Outfit

Topul e de la Zara.

Fusta e un DIY dintr-o rochie de seară, pe care am tăiat-o la miloc.

Stilettos de la Poema.

Și mult visata poșetă de la Prada.