Quicky: This Box.

Avenue Des Roses Diana Rogo Embross

RO:

Chiar ca va fi un "quicky", ma gandesc, cu stropii de apa furisandu-se in in jos pe spatele aburind in lumina orbitoare a monitorului.

Pagina pe care scriu acum e practic singurul lucru ordonat din toata incaperea.

Bagajele stau inca deschise, o multime de obiecte rezamandu-se de perne intoarse, jachete impaturite neatent, pantofii imprastiati pe toata podeaua si rujuri aurii alunecate subtil din portfard, asteptand sa fie bagate in seama.

Asa cum le-am lasat pe toate balta in schimbul cazii pline de spuma, o dulce relaxare inainte de drum, asa am decis sa mai fur inca doua minutele pretioase, acum, pe ultima suta, ca sa va arat ce bucatica de arta am primit astazi.

Asa cum se intampla mereu, zilele aglomerate tind sa se aglomereze si mai tare. Dar printre toate taskurile pe care am incercat sa le duc la bun sfarsit inainte de vacanta nerusinat de lunga pe care urmeaza sa demaram, mi-am facut putin timp sa ma intalnesc cu Florin, de la Avenue Des Roses.

Mi-a spus ca are ceva special pentru mine. Si asa a si fost.

Buchetul l-am daruit mamei mele.

Mi s-a parut ca asa se cuvine.

Lucrurile frumoase trag la oameni frumosi, asa ca ea a fost prima care mi-a sarit in gand.

Daca cititi asta, indiferent daca va place sau nu buchetul, faceti maine ceva special sa va bucurati mamica.

E un simplu reminder ca timpul trece si uitam sa ne concentram pe ceea ce conteaza.

Gata. Am luat uscatorul in mana. Chiar trebiue sa plec.

Va pup!