Stiu ca esti o artista pe dinauntru.

 

art is everywhere

Praful era in aer, pe diapozitive, pe discurile vinil de langa niste scanduri suprapuse, toate imprastiate pe podea. Boxe, cutii de carton, vopsea intarita, pensule murdare, makere, rame, cani cu urme de cafea, reviste, carti si cuvinte decupate cine stie de unde. Toate ne inconjurau. Calcam cu atentie, ca felinele, incercand sa pastram haosul neatins in spelndoare lui.

Soarele umplea incaperea. Luminand praful, aerul parea mai dens. Totul parea mai cald. Puteai sa-i privesti miscarea, urmarindu-i traseul in urma pasilor nostrii. Parca n-am fi fost singuri, parca spatiul avea un spirit al sau.

 

 

Eram cu Vlad in atelierul fratelui meu la Fabrica de Pensule. Haosul de acolo, desi e oarecum tipic familiei Rogojan, de data aceasta era cauzat de un schimb de planuri spontan: Flaviu, fratele meu, era nevoit sa-si mute atelierul.

Ma uitam in jur cu drag. Eu cu Andrei, l-am ajutat sa zugraveasca peretii inalti care ne inconjurau acum. In tricouri de casa, cu pantaloni jerpeliti, am innalbit ce urma sa fie un loc cu multe fete. O incapere potrivita unei expozitii, un atelier de creatie sau o locatie pentru un party privat. Toate intr-una.

Pentru mine, a inseamnat cateva shootinguri bune cu Vlad, cateva amintri cu Flaviu si o noapte petrecuta dansand in bocanci, pe muzica retro, pana spre dimineata.

Acum venisem in cautarea aceluias spirit, a peretilor si a luminii. Aveam cateva umerase dupa mine, care purtau creatiile unui designer din Cluj. Deja le-am pozat. Acum, stateam doar de povesti. Umblam printre lucrusoare si mai faceam cate-o poza, doua.

 

 

 

 

Fotografiile pe care le-am facut doar cu vreo 15minute inainte, pe care inca nu ti le-am aratat, le-am realizat pentru un proiect, la care ma gandesc de luni bune.

Uite, vreau sa incep o serie, intitulata:

 

#OHHMYARTIST

 

In linii mari, vreau sa fac o mediere intre artistii contemporani care ne inconjoara si voi, oameni dragi, care cititi aceste randuri. Stiu ca nu ai timp sa fii la curent cu tot ce fac tinerii creativi pe la noi prin tara, dar totodata, stiu ca sunt multi si extraordinar de talentati. Daca ai stii de ei, sunt convinsa ca te-ar cuceri si pe tine.

Vreau ca prin proiectul pe care il propun sa-ti fac si tie un serviciu, prin a-ti selecta personaje interesante, de care merita sa aflii, dar si lor, artistilor, care sunt prea preocupati de propria creatie, ca sa se expuna cum se cuvine. Cum ar merita si ei, si arta lor. Iar eu la asta am pricep!

Avantajul meu este ca te am pe tine! Va am pe voi! Si faptul ca aceasta comunitate a crescut atat de mare si mi-ati dat atatea bucurii pana acum, chiar vreau sa dau si eu ceva inapoi.

Prima artista cu care am sa-ti fac cunostiinta va fi Evelin Demeter, fata care a facut esarfa pe care o port in poze si care m-a fascinat pana la refuz cu colectia ei, White Ghost.

Am sa-ti povestesc despre ea in OHHMYARTIST Issue 1. 

Pana atunci, ti-as mai povesti putin despre mine..

 

 

 

Frate-meu, care e cu 2 ani si 1/2 mai mare decat mine, mi-a fost principalul partener de joaca, cam jumatate din viata. In ultima parte m-am jucat de-a blogging-ul, dar asta e alta poveste.

De la el am invatat aproape tot despre lumea care ma incojora. De la planete, la plante, la istorie, pana la filozofie. Dar mai important de atat, atunci cand ne jucam, el inventa regulile jocului din mers. Orice ne-am fi prefacut ca suntem, el creea o intreaga galaxie, plina cu detalii, regui si legi, care compuneau o cu totul alta realitate. Ma facea sa-mi imaginez non-stop, o noua identitate, o noua lume, o noua poveste. El era uneori era rivalul, alte ori era partenerul de lupta, alte ori le indeplinea pe amandoua.

Fie daca eram o super eroina, o karatista de profesie, o pisica sau o vrajitoare, o antreprenoare a unui business micut sau o mama a 10 animalute de plus, el imi punea toate intrebarile potrivite, asa incat sa gasesc noi raspunsuri. Ma antrena. M-a facut sa-mi folosesc imaginatia intensiv, inca de cand ma stiu. Iar abia acum am ajuns sa realizez cat de multe ii datorez. Cat de mult m-au ajutat toate acestea.

Cand eram la gimanziu, imi placea sa scriu compuneri, povesti, dialoguri. Aveam si un jurnal.

Flaviu era genul de copil inzestrat cu talent la desen. De fapt, inca este. Incercam si eu sa schitez pe marginile unei reviste de-a mamei, in timp ce ne ducea la Sibiu, la Oma, dar nu-mi prea iesea nimic.

Tata, e si el deosebit de talentat. Cand eram copii, avea un atelier al lui, in care repara casetofoane vechi, picta tablouri cu vopsele in ulei, facea scuplturi de marimea unei sticle de 0,5l si scria poezii. O data mi-a facut de la 0 o casuta pentru papusi, cu doua etaje, baie, scara interioara, pana si semineu! Amandoi puteau sa-mi faca din nimic, un lucru mare. In copilarie, ma simteam totdeauna ca la un show de magie.

Pe atunci, credeam ca doar Flaviu ii seamna tatalui meu. Cu cat am crescut mai mare, in schimb, cu atat mai mult mi-am dat seama ca am calcat si eu pe aceeasi cale. Crescand, au inceput sa ma fascineze domeniile artistice.. si incet, incet, mi-am dat seama ca deja faceam numai si numai munca creativa, iar asta in conditiile in care fratele meu a inceput sa se ocupe de o galierie de arta prin strainatate, iar noi sa nu ne mai prea intalnim.

Desi multe din activitatiile pe care le desfasuram la ordinea zilei nu par a culmina in arta, daca stai sa le analizezi, nu sunt nimic altceva. Gatitul instinctiv, machiajul, pana si redactarea unei descrieri amarate pe instagram - toate iti cer inspiratie. Toate sunt procese in care te pierzi si te lasi absorbit de mesajul pe care vrei sa-l transmiti.

Unii sunt artisti, chiar daca nu fac arta intentionat, nu ti se pare? Sigur, depinde ce intelegem prin arta. Dar chiar asta vreau sa fac. Sa incepem impreuna sa o definim, sa o exemplificam si sa ne bucuram de prezenta ei in lume!

Vreau sa-mi dezvolt mai mult latura asta si vreau sa ma inconjor cu cat mai multi oameni interesanti, care sa ma inspire neincetat. Vreau mai mult din senzatia pe care o aveam cu Flaviu, acu multi ani, pe are as numi-o dezvoltare prin descoperire. Acestea sper sa fie urmarile proiectului asupra mea.. si de ce nu, si asupra ta, daca vei vrea si tu sa iei parte.

Iti place ideea? Ce zici? Inca sunt in pregatiri cu tot, deci orice feedback e bine venit!

 

Tu ce zici? Cat de creativa esti la ordinea zilei? Si in ce circumstante iti folosesti imaginatia cel mai des?

Si daca ar fi sa incepem o serie despre artisti, in afara celor din lumea designului vestimentar, pe cine ti-ar mai placea sa descoperi?

Te pup si astept sa mai povestim la commentarii!

x