Pilot

EN:

It was a day like any other...

RO:

Era o zi ca oricare alta...

 

Dyrogue.Starbucks.Cup

 

 

Although you could still sense the Christmas tree’s perfume in our household and although the cookies weren’t yet over, I was no longer caught up in the holiday spirit. I wasn’t sad they’d gone by, on the contrary, I was enthusiastic. I was glad everything went exactly as plannedfor Christmas Eve.

I tried to put my thoughts in order. I left home taking my laptop with me. I knew I couldn’t delay the moment any longer – New Year ’s Eve was coming up. I hurried to Starbucks and got myself a simple coffee. I couldn’t risk being distracted by a drink that looked too yummy. I opened my laptop and logged into Facebook out of habit.  “WAIT! What are you doing ?!”-  My conscience intervened. I took another sip of coffee and closed the Browser.

... About 10 minutes have passed by and I was still gazing at the annoyingly white document in front of me.

“Pff.. how should I begin?” I was in no shortage of ideas, nope, I was overwhelmed by them.

 

 

Deși casa mea era încă învăluită în mirosul de brad și prăjiturile încă nu se terminaseră, nu mai simțeam emoția crăciunului. Nu eram tristă că a trecut, chiar din contră, eram entuziasmată. Mă bucurasem că totul a ieșit exact cum am plănuit;

Încercam însă să-mi fac puțină ordine în gânduri. Am plecat de acasă în grabă, luand laptopul cu mine. Știam că nu mai pot amâna momentul, revelionul se apropia uimitor de repede. Am fugit la Starbucks. Mi-am luat o cafea la filtru, simpla. Nu vroiam să-mi pierd rândul ideilor din cauza unei băuturi prea pompoase, care să-mi distragă atenția. Am deschis laptopul și, ca din reflex, am intrat pe Facebook. “STAI! Ce tot faci?!” Conștiința mea a intervenit rapid. Am mai luat o gură de cafea si am închis Browser-ul.

… Au urmat apoi cam 10 minute de uitat in gol la o pagina enervant de alba.

“Pfff.. cu ce sa încep?“ Nu duceam lipsă de idei, nu, nu, eram de-a dreptul copleșită de ele.

 

 

Dyrogue.typing

 

Ever since I was a kid, I used to write down all of my wishes in some secret diary. I wished for material, social and spiritual things or events. I used to go heavy on the details, writing about what I wanted to own, who and with whom I wanted to be and how my life would be like sometime in the future. I was doing it for fun, like all children, I too loved to imagine perfect worlds. I wrote as if I was already living that kind of life, at present tense, sometimes even at past tense. Other times I made lists.. adoring the clarity of them. I was instinctually hierarchizing my dreams.

In time, I always ripped out those pages from my diary, throwing them away with no regrets. I was replacing them. My passion for my latest ideal, consumed my enthusiasm for the one before. I found out a few years later that I was writing prophecies.

And I was about to write a new one…

 

De mică obișnuiam să-mi notez în câte-o agendă secretă, dorintele mele. Fie materiale, sociale sau spirituale… nu conta. Imi notam in lux de amănunt ce vreau să am, cine sau cu cine vreau să fiuși cum va fi viața mea, per total, cândva, în viitor. O făceam de plăcere, ca toți copiii, iubeam să-mi imaginez lumi ideale. Scriam ca și cum le-aș fi trăit deja, la prezent, câteodată chiar la trecut. Alteori făceam liste.. adoram claritatea pe care mi-o ofereau. Ierarhizarea venea din instinct.

După trecerea timpului, rupeam mereu foile din agendă. Le aruncam fară urmă de regret.. pentru că le înlocuiam. Pasiunea pentru cel mai proaspăt vis, stingea entuziasmul pentru celălate. Am aflat peste câțiva ani că scriam profeții.

Și urma să scriu una nouă...

 

 

A.D as in Andrei & Diana.

 

 

… I was squeezing the empty cardboard cup in my hand. For no reason, it was no longer warming my fingertips; I had finished the hot beverage in the first 5minutes after its purchase. I was just holding it. As if it tied me to the present, to the real world, for my mind was wandering away.

I started by rejoicing in all the reasons I’ve had for happiness this year. Okay.. I had brought myself to a positive state of mind. To get productive as well, I had to figure out what I would have done differently.

I made the best of my imagination. The possibilities were infinite. I wanted to set my new goals next to the impossible, I wanted to aim high. I thought of spectacular stuff, of adventures and of the satisfaction I would get when I’d accomplish them. I was in a trance I knew so well, where I felt at my best.

I made a list that would guide me the following year. I was excited I had finished it in time, new years eve was just around the corner. I couldn’t let myself begin the new year without having decided what it would mean for me. I had to start living by my list from the very first day, January 1st.

New Year’s Eve is also a day like any other, for me though, it’s so much more. I’ve associated so much meaning to the beginning of the year, that I’ve started feeling as if it was a new life altogether I was entering. And why wouldn’t I? Wouldn’t it be great to be reborn in a better person, year after year? I dare to believe that there will never be a point in my life, when I will feel I cannot be more, want more or give more.

You don’t have to wait for New Year’s Eve to make a resolution and start feeling alive by pursuing your dreams. Any other day is the perfect day. What matters though is to give yourself time. “Give time time” and it will probably surprise you.

I then decided what I would do first when I would had arrived home. I would frame the main points of my list and place them somewhere in sight. But before leaving, I bought myself another coffee, this time with cream and topping. Caramel! I deserve this one.

“Hmm… now let’s start with the first thing on my list”. Why wait? Real goals don’t need a particular day for a kick start, they need a decision.

It was not a day like any other, it was the day I wrote my first post.

 

 

…Strângeam paharul gol de carton in mână. Nu aveam de ce, băutura fierbinte din interior nu îmi mai încălzea vârful degetelor. Cafeaua o terminasem încă din primele 5 minute. Îl țineam doar. Mă ancora la prezent, la lumea reală, mintea fiindu-mi departe.

Întâi mă gândeam la motivele de bucurie pe care le-am avut în anul ce urma să se sfârșească. Okay..  am intrat într-o stare de spirit pozitivă. Pentru a deveni și productivă trebuia să mă gândesc și la tot ceea ce mi-aș fi dorit să schimb. 

Mi-am dat în final frâu liber imaginației. Îmi notam rezoluțiile pe anul viitor, iar posibilitatile erau infinite. Vroiam să-mi așez țelurile noi, chiar la limita imposibilului. Mă gândeam la lucruri mărețe, la aventuri și la satisfacția de a le atinge. Intrasem în transa pe care o cunoșteam de mult, în care mă simțeam cel mai bine.

Mă bucuram că o terminasem atunci, înaintea revelionului. Nu vroiam să intru în anul nou fără să stabilesc ce avea să însemne pentru mine. Trebuia să încep să trăiesc astfel deja din prima zi, 1 ianuarie.

Și revelionul e tot o zi ca oricare alta, însă pentru mine e mult mai mult. Am atribuit așa de mult înțeles începutului de an, încât simțeam că ajung să trăiesc un nou început de viață. Și de ce n-ar fi așa? N-ar fi frumos să ne renastem mereu în persoane mai bune, mai capabile și mai sigure, în fiecare an? Îmi place să cred că nu va exista un moment în viața mea, în care să nu simt că pot fi mai mult, că vreau mai mult, că am să ofer mai mult.

Nu trebuie să așteptăm revelionul să putem lua decizia de a ne ghida propria viață după visurile care ne entuziasmează, oricare altă zi e la fel de potrivită. Contează însă să-ți dai timp. Vorba aia, “dă-i timpului timp” și probabil te va surprinde.

Mă hotărâsem că primul lucru pe care aveam să-l fac când ajungeam acasă, era să înrămez punctele principale din lista mea. Urma să pun tabloul țelurilor undeva la vedere. Dar inainte să plec, mi-am mai luat o cafea, de data asta cu frișcă si topping. Caramel! 

“Hmm… hai să ne apucăm de primul lucru de pe listă”. Ce să mai aștept? Adevăratele țeluri nu au nevoie de o zi din calendar, ci de o decizie.

Nu era o zi ca oricare alta, era ziua în care am scris primul meu articol.

 

 

Imagination is everything. It is the preview of life’s coming attractions.
— Albert Einstein